Schmidt Sciences pornește observatoarele Lazurite, Argus, D.S.A. și LFAST în patru ani

Generated by DALL·E

Fostul CEO Google Eric Schmidt și soția sa, Wendy, aduc rețetarul Silicon Valley într-un domeniu obișnuit cu orizonturi de zece ani și birocrație grea. Prin filantropia lor, Schmidt Sciences, ei finanțează patru telescoape majore — inclusiv un instrument orbital gândit ca rival pentru Hubble al NASA.

Premisa este limpede: miză pe tehnologie deja verificată și proiecte structurate să pornească repede și să ruleze în cicluri limitate, declarate drept experimentale, nu pe parcursul a generații întregi.

Patru telescoape în patru ani

Schmidt Sciences își propune ca toate cele patru observatoare să funcționeze în maximum patru ani. Pentru standardele astronomiei, este aproape un sprint; facilități de această clasă se construiesc de obicei în decenii.

Arpita Roy, care conduce aria de astrofizică și spațiu la Schmidt Sciences, a spus la reuniunea American Astronomical Society de la Phoenix că programul este un experiment menit să accelereze descoperirile. Ea a recunoscut că echipa își asumă un risc mai mare — dar calculat și, în viziunea lor, justificat. Mesajul e clar: mai puțină așteptare, mai multă încercare.

De ce să mizezi pe tehnologie „de pe raft”

Proiectele sunt legate de o idee pragmatică: nu reinventa ceea ce funcționează deja, ci refolosește și reprogramează. Asta este valabil mai ales pentru cipurile de înaltă performanță care au alimentat progresele recente în inteligența artificială.

În ultimii ani, Schmidt Sciences a finanțat cercetări timpurii, dezvoltare de tehnologie și prototipare cu ușile închise. Acum conturul este public: universitățile care vor opera telescoapele terestre au fost alese, iar fabricarea componentelor a început. Președintele Stuart Feldman a spus că testele i-au întărit convingerea că piesele-cheie sunt solide — semn că nu e doar un anunț ambițios, ci un plan cu piese deja pe masă.

Ce cuprinde Sistemul de Observatoare Eric și Wendy Schmidt

Toate cele patru inițiative sunt reunite sub o singură umbrelă — Eric and Wendy Schmidt Observatories System. Acesta include:

• Telescoapul spațial „Lazurite” — un observator orbital conceput ca un competitor de clasă Hubble.
• „Argus” — un sistem care va surprinde în mod continuu imagini ale întregului cer nocturn al emisferei nordice.
• Deep Synoptic Array (D.S.A.) — un instrument de sondaj radio proiectat să scaneze non‑stop frecvențele cosmice.
• LFAST — un telescop spectroscopic mare, pe fibre optice, construit pentru a capta „culoarea” luminii de la obiecte îndepărtate.

Cum diferă abordarea Schmidților de „big science”

Finanțarea federală a susținut de mult știința americană, iar astronomia s-a bazat adesea și pe filantropie. Textul amintește de Percival Lowell, care a finanțat Lowell Observatory din Arizona în speranța găsirii de dovezi ale vieții pe Marte.

Modelul Schmidt Sciences seamănă mai mult cu logica unui startup: mai rapid, mai ieftin, cu obiective și termene strict conturate. Observatoarele nu sunt gândite ca monumente de zeci de ani, ci ca unelte pentru câțiva ani, înlocuite apoi pe măsură ce tehnologia avansează. Echipa susține că, în timp, această strategie s-ar putea dovedi mai eficientă decât abordarea clasică.

Roy a spus că astfel de experimente ar trebui să ruleze o perioadă limitată — în prezent văzută la trei până la cinci ani — înainte de a lăsa loc altor proiecte.

Potrivire cu incertitudinea actuală a finanțării

Reprezentanții Schmidt Sciences au recunoscut că anul trecut a adus incertitudine pentru cercetare, în contextul tentativelor administrației Trump de a împinge reduceri drastice la NASA și National Science Foundation. Ei au subliniat că inițiativele lor nu își propun să substituie programele guvernamentale.

Feldman a punctat că NASA și NSF excelează în misiuni și instrumente pe 10–20 de ani; nu are rost să concurezi cu asta. În schimb, Schmidt Sciences poate lua decizii de finanțare binare și se poate mișca repede — iar tocmai asta accelerează lansarea.

Schmidt nu dezvăluie bugete exacte. Se știe că Lazurite este estimat la sute de milioane de dolari, iar instrumentele de la sol cer, la rândul lor, investiții semnificative.

Lazurite: ambiții care s-au lovit de Starship

Telescoapul orbital este piesa cea mai vizibilă și tehnic cea mai solicitantă. Feldman a spus că oglinda lui va fi puțin mai mare decât cea a lui Hubble.

Planul inițial era mai îndrăzneț: a fost fabricată o oglindă primară de 20 de picioare — mai mult decât dublul oglinzii lui Hubble. Pentru că oglinda este dintr-o singură bucată, doar o singură rachetă o putea transporta: Starship, dezvoltată de compania lui Elon Musk, SpaceX.

Cum dezvoltarea Starship a înregistrat sincope și a depășit calendarele declarate, Schmidt Sciences a ajustat cursul în toamna lui 2024. Feldman a indicat că opțiunea cu oglinda mai mare ar putea fi repusă pe masă odată ce perspectivele lansatorului se limpezesc.

De ce contează Lazurite pentru energia întunecată

Lazurite a rezultat din discuții între Feldman și astrofizicianul de la Berkeley Perlmutter, laureat al Nobelului pentru Fizică în 2011 pentru descoperirea expansiunii accelerate a Universului.

Telescoapul este proiectat să măsoare mai precis culoarea piticelor albe care explodează. Deplasarea spre roșu arată cu ce viteză se îndepărtează galaxiile îndepărtate. Observații ulterioare au sugerat că piticele albe nu sunt mereu uniforme, iar natura energiei întunecate s-ar fi putut schimba în timp. Lazurite ar trebui să aducă date noi pentru a testa dacă intervin legi noi ale fizicii.

În intervenția sa, Perlmutter a subliniat că astfel de măsurători ar ascuți înțelegerea și ar ajuta la evaluarea caracterului cu adevărat nou al fenomenului.

Mișcări mai rapide, sincronizare mai bună

Un alt atu al lui Lazurite este capacitatea de a pivota în spațiu mai repede decât Hubble sau James Webb, ceea ce permite măsurători rapide ale supernovelor proaspăt descoperite chiar la vârful luminozității.

Telescoapul va sonda și exoplanete cu ajutorul unui coronograf, care blochează lumina stelei pentru a scoate la iveală planeta din apropiere.

Argus: nu un singur uriaș, ci 1.200 de telescoape mici

Dacă segmentul spațial pare familiar, instrumentele de la sol merg până la radical.

Argus Array seamănă ca misiune cu Observatorul Vera Rubin — va cartografia cerul —, dar Rubin este o singură instalație de 8,4 metri din Chile care scanează emisfera sudică, pe când Argus este un mozaic din 1.200 de telescoape mici, fiecare cu o oglindă de 28 de centimetri.

Profesorul Nicholas Low de la Universitatea din Carolina de Nord, care coordonează proiectul, a spus că sistemul vizează alte probleme. Telescoapele mici sunt mai puțin potrivite pentru obiecte rapide precum asteroizii și nu sunt făcute pentru cele mai palide ținte îndepărtate. În schimb, pot mătura întregul cer în câteva minute.

O structură simplă în loc de cupolă

Cele 1.200 de telescoape vor sta pe opt monturi circulare care se mișcă la unison. Nu va exista o cupolă tradițională; complexul va semăna cu o hală cu lucarne — o construcție mai simplă și mai ieftină.

Aproape o mașină a timpului pentru astronomi

Pentru că Argus va observa continuu și va păstra o săptămână de date, va putea răspunde alertelor altor instrumente. Dacă, de pildă, LIGO detectează unde gravitaționale de la o fuziune de găuri negre, Argus poate verifica dacă există un corespondent vizibil.

Low a comparat sistemul cu o mașină a timpului, sugerând că cercetătorii vor putea derula înapoi arhiva pentru a căuta precursoare înainte ca detectorii gravitaționali să dea alarma.

Locația nu a fost anunțată, deși Low a numit Texas drept opțiune probabilă. Prima lumină este așteptată în 2027. Textul notează și că Alex Gerko cofinanțează proiectul alături de Schmidt Sciences.

D.S.A.: o hartă radio a Universului la scări noi

Deep Synoptic Array urmează aceeași filozofie: multe elemente modeste care acționează ca un singur instrument.

Ansamblul va cartografia cerul în unde radio, cu 1.650 de antene, fiecare de 20 de picioare, răspândite pe 60.000 de acri în Nevada.

Profesorul Gregg Hallinan de la Caltech, care va construi și opera D.S.A., a susținut că nimic existent sau planificat nu se compară cu el. El a schițat și scara: după calculele sale, toate radiotelescoapele din ultimul secol au găsit circa 10 milioane de surse radio, în timp ce D.S.A. ar urma să dubleze cifra chiar din prima zi.

Pe parcursul unui sondaj de cinci ani, totalul este estimat la un miliard de surse radio. Construcția ar putea începe chiar de anul viitor.

LFAST: spectre, nu imagini

LFAST se bazează tot pe mai multe telescoape optice, dar miza este pe spectre — semnătura de culoare detaliată a unei ținte. Spectrele sunt esențiale pentru descifrarea fenomenelor trecătoare precum supernovele și pentru analiza atmosferelor exoplanetelor.

Doar că spectroscopia cere timp: fotonii trebuie adunați în număr mare, fiindcă dispersarea luminii o împrăștie efectiv. Conducătorul proiectului, Chad Bender de la Universitatea din Arizona, a spus că astronomii își doresc mult mai multe spectre decât pot oferi orele de observație disponibile pe telescoapele actuale.

Pentru că multe telescoape mici costă mai puțin decât unul uriaș, echipa speră să livreze volumul necesar de date spectrale la preț mai mic. Un prototip se construiește în Arizona, iar designul ar putea fi ajustat și scalat după testare.

Cum reacționează comunitatea

Aproximativ 150 de persoane au asistat la prezentarea de la Phoenix, cu mai mulți participanți online. Atmosfera a sugerat că astronomii sunt atrași de noul stil operațional: mai rapid, mai simplu, construit pe o logică organizațională diferită — nu e de mirare într-un domeniu în care viteza poate face diferența.

Heidi Hammel, de la Association of Universities for Research in Astronomy, a spus că salută faptul că Schmidt Sciences încearcă abordări noi, subliniind că doar practica va decide. Ea a sugerat că, dacă efortul va crea paradigme noi de lucru, acesta ar fi un rezultat cu greutate.

În același timp, ea a punctat limitele: aceste telescoape nu vor depăși cele mai ambițioase programe, precum James Webb sau planificatul observator „Living Worlds”. Valoarea, a spus ea, stă în altă parte — în oferirea unor instrumente alternative, potrivite pentru întrebări științifice precise și bine delimitate.