Timpul de ecran: impact real asupra sănătății mintale

© Dasha Sysoeva

Mulți dintre noi se trag de urechi pentru acele minute în plus petrecute pe telefon și se întreabă dacă derularea fără oprire ne afectează mintea și corpul. Literatura e vastă: sute de mii de lucrări leagă timpul de ecran de depresie, anxietate, somn slab, obezitate, diabet, chiar și risc de sinucidere. Sună neliniștitor, dar întrebarea cu adevărat grea stă dedesubt: ce apare mai întâi — ecranul sau problemele deja existente?

Majoritatea acestor studii surprind corelații, nu cauze. Ca să se apropie de realitate, cercetătorii se întorc la meta-analize ample, care pun laolaltă date de calitate. Iar acolo, povestea dramatică începe să arate mult mai puțin apăsător — titlurile alarmiste își pierd din forță când intră în scenă cifrele.

Ce arată marile meta-analize

Unul dintre cele mai remarcabile demersuri, realizat în 2019 de Amy Orben și Andrew Przybylski, a trecut printr-o colecție uriașă de chestionare ale adolescenților. Comparând influența a peste 20.000 de factori, autorii au constatat că timpul de ecran explica doar 0,4% din variația stării de bine la adolescenți — un efect comparabil cu a mânca cartofi.

În schimb, a fi hărțuit de colegi avea un impact negativ de peste patru ori mai mare, iar somnul suficient și un mic dejun adecvat aduceau câștiguri mult mai vizibile.

Privite împreună, datele sugerează că, în medie, influența ecranelor este modestă — atât în sens pozitiv, cât și negativ.

De ce e atât de complicat

Chiar și aceste rezultate rămân corelații. Viața de zi cu zi e dezordonată, iar o cauzalitate curată e greu de prins în cuvinte. Până și ideea de „timp de ecran” adaugă un strat de confuzie.

Sub aceeași etichetă intră televiziunea, rețelele sociale, jocurile video, cărțile electronice și altele — și nu există motive solide să credem că toate acționează la fel. Multe studii pur și simplu numără orele în fața ecranului, adesea pe baza auto-raportării, ceea ce tocește precizia. Nu e de mirare că nuanțele se pierd ușor.

Chiar și în cadrul rețelelor sociale, experiențele diferă: o dispută politică târzie și o conversație prietenoasă nu lasă aceleași urme. O meta-analiză din 2024, publicată în SSM – Mental Health, a raportat corelații pozitive mici când platformele sunt folosite pentru comunicare sau pentru menținerea unor rețele online largi și corelații negative mici atunci când utilizarea se concentrează pe comparație socială sau pe ceea ce cercetătorii descriu drept utilizare problematică — vag similară cu dependența.

Ce facem cu aceste constatări

Îngrijorările privind sănătatea copiilor împing guverne — între care Marea Britanie și Australia — spre plafoane ale timpului de ecran și chiar interdicții parțiale asupra unor tehnologii. Totuși, prudența dusă prea departe poate însemna să pierdem acces la informații la timp, conexiune, divertisment și nu numai.

Extrăgând cel mai clar mesaj din cercetări, imaginea arată astfel: pentru majoritatea oamenilor, ecranele au un impact mic, în timp ce riscurile reale se concentrează în grupuri predispuse la utilizare excesivă sau problematică. Acolo merită investite studiul atent și sprijinul adaptat.

Ar trebui, așadar, să ne îngrijorăm din cauza timpului de ecran? Răspunsul are mai multe straturi. Dacă dispozitivele încep să ne invadeze viața de zi cu zi, are sens să ne reglăm obiceiurile sau să vorbim cu un specialist. Pentru cei mai mulți, însă, timpul de ecran e departe de a fi principalul factor de risc — oricât de apăsătoare ar suna uneori titlurile. Un strop de echilibru cântărește mai mult decât un cronometru.