Mitul poeziei vândute la kilogram în piețele din Teheran

Generated by Dall-e

Pe internet circulă o poveste greu de uitat: undeva, într-o piață din Teheran, nu ai cumpăra cărți, ci poezii — vândute, la propriu, la kilogram. Imaginea e puternică: un client se oprește la o tarabă, iar vânzătorul toarnă o punguță de versuri ca și cum ar măsura fructe sau mirodenii. Farmecul oriental e acolo, dar plutește o întrebare simplă: are această idee vreo bază reală?

Un oraș care prețuiește cu adevărat poezia

Teheranul este o capitală vastă și forfotitoare, unde lectura și dragostea de literatură au loc aparte. Poeții sunt aproape figuri emblematice, iar discuțiile despre versuri apar cu aceeași naturalețe ca știrile zilei. Mulți locuitori scriu la rândul lor, astfel că interesul pentru poezie țese o parte din identitatea orașului.

Un reper major pentru iubitorii de carte este Tehran Book Garden. Nu e un simplu magazin, ci un centru cultural amplu, cu expoziții, festivaluri și mii de titluri la vânzare. Atmosfera e modernă și primitoare. Totuși, aici nimeni nu cântărește poezii — rafturile găzduiesc doar cărți în toată regula.

Dar în bazaruri?

Piețele Teheranului sunt numeroase. Celebrul Bazar Mare pare să aibă de toate, de la condimente la covoare, iar locuri mai intime precum Bazarul Tajrish au propriul ritm. Cu toate acestea, nici ghidurile, nici sursele locale nu pomenesc poezia ca marfă — cu atât mai puțin vândută la gram.

Din când în când poți da peste tarabe cu cărți sau manuscrise vechi, dar acolo intrăm în zona de antichități, nu în saci de versuri.

Legendă sau doar o metaforă isteață?

Anumite site-uri în limba rusă desenează tablouri ale unor piețe ale poeziei, unde oamenii ar putea chiar să schimbe un poem pe o sticlă cu apă. Privite atent, asemenea descrieri par mai degrabă imagini literare decât un punct pe harta Teheranului.

Niciun reportaj, blog sau cronică de cultură despre oraș nu a confirmat existența unui astfel de loc.

Ar putea totuși să existe pe undeva?

E ușor de imaginat iubitori de poezie adunați pe o străduță liniștită sau întâlniri informale ale unor autori. Astfel de evenimente au loc în Iran: oamenii citesc, dezbat, fac schimb de cărți. Chiar și așa, dovezi că cineva, oriunde în oraș, vinde efectiv poezie nu există.

Potrivit portalului Turistas, mitul s-ar putea trage dintr-o epocă în care hârtia din Iran — inclusiv manuscrise vechi — era predată la reciclat la kilogram. Poate că poeme uitate au ajuns în acele grămezi, iar acest detaliu prozaic s-a transformat treptat într-o legendă romantică despre poezie vândută la cântar.