Peșterile Sablino din regiunea Leningrad: ghid de vizitare și legende

Generated by DALL·E

Peșterile Sablino se numără printre cele mai neobișnuite locuri din regiunea Leningrad. La doar patruzeci de kilometri de Sankt‑Petersburg se deschide o lume subpământeană în toată regula: coridoare lungi, săli încăpătoare, strâmtori joase și pasaje care te fac, fără efort, să te simți personaj de aventuri.

Cum au apărut labirinturile subterane

Povestea începe în secolul al XVIII‑lea, când în apropiere de Tosno se extrăgea intens nisip de cuarț pentru producția de sticlă. Zăcământul s‑a dovedit convenabil: roca era moale și ușor de accesat, iar exploatările s‑au extins tot mai mult, în lățime și în adâncime. Așa au apărut primele coridoare create de om. La începutul secolului al XIX‑lea, extracția a încetat, iar natura a preluat controlul. Apele subterane au început să remodeleze golurile: unele pasaje s‑au inundat, altele s‑au prăbușit, formând legături noi, mici lacuri subterane și pârâiașe care șerpuiesc prin întuneric.

De-a lungul anilor, peșterile au adăpostit pe cei nevoiți să se ascundă — de la fugari la revoluționari. În timpul celui de‑Al Doilea Război Mondial, civilii s‑au refugiat aici, iar în zonă au acționat grupuri de partizani. În anii 1980, tunelurile au trăit un capitol aparte: familii și „locatari ai peșterii” singuratici s‑au stabilit în subteran, formând o comună care, potrivit relatărilor, a ajuns la până la trei sute de persoane.

Ce te așteaptă în interior

Peșterile Sablino pornesc dintr‑un canion spectaculos, săpat de râul Tosna. Intrările se deschid chiar în malurile abrupte, ducând spre camere largi și treceri înguste.

Cea mai cunoscută este peștera „Malul Stâng”. O parte din pasaje este amenajată, are curent electric, o capelă și săli folosite pentru concerte. Pe drum, poți zări lilieci, fosile străvechi și așa‑numitul „târâș al șoarecelui” — o strâmtoare pe care treci doar culcat; senzația de expediție te însoțește pas cu pas.

Peștera „Cu Trei Ochi” e mai mică, dar nu mai puțin intrigantă. Intrarea se face doar pe burtă, prin una dintre cele trei deschideri — de aici și numele.

Pentru cei pregătiți de un traseu mai lung există „Perla” — un adevărat oraș subteran, cu aproximativ cinci kilometri de pasaje încâlcite și săli cu nume grăitoare: „Sirena”, „Metroul” și „Sala Coloanelor”.

Legende care dau fiori

Peșterile Sablino și‑au câștigat propriile „personaje” în folclorul local. Cea mai cunoscută este Bunica Matveievna. Potrivit poveștii, ar fi căzut din pivniță în lumea de dedesubt și ar fi rămas acolo. Vizitatori au spus că ar fi zărit o bătrână care oferea morcovi, iar cunoscătorii locului susțin că nu e bine să accepți oferta.

O altă istorie vorbește despre Speologul Alb, despre care se spune că își doarme somnul în peștera „Pantalonii”. Pe mormântul improvizat se află țigări, chibrituri și monede. Atingerea lor este strict interzisă — avertismentul circulă ca o lege nescrisă a locului.

Cum se vizitează și ce trebuie știut

Peșterile fac parte dintr‑un monument al naturii protejat. Tururile au loc pe bază de rezervare, cu bilete între 500 și 1 000 de ruble.

Regulile sunt stricte pentru toți:

• accesul cu vehicule pe teritoriu este interzis;
• animalele de companie nu sunt permise;
• fumatul și alcoolul sunt interzise;
• copiii pot intra doar însoțiți de cadre didactice sau părinți;
• accesul iarna este limitat — liliecii hibernează în peșteri, iar orice deranj le poate distruge întreaga populație;
• masca este obligatorie în spațiile interioare.

Cum ajungi

Peșterile Sablino se află lângă Ulyanovka.

Cu mașina: mergeți pe autostrada Moskovskoe până la indicatorul spre sat, apoi spre Nikolskoye. Casa de bilete a complexului natural se află lângă pod.

Cu trenul de navetiști: plecări din gara Moskovsky spre Sablino. De acolo, continuați cu autobuzul sau microbuzul până la intrarea în complex.

Cu autobuzul: mai multe curse pleacă pe parcursul zilei de la stația de metrou Zvezdnaya. De la stație, până la peșteri e doar o scurtă plimbare.

O lume subterană la doi pași de oraș

Peșterile Sablino adună laolaltă istorie, frumusețe naturală și o urmă de mister. E ușor să pierzi noțiunea timpului și să intri în rolul exploratorului, avansând tot mai adânc pe coridoarele întunecate — tocmai sentimentul care îi face pe oameni să revină aici iar și iar.