Misterele Văii Morții din Iacuția și legendarele „cazane”

Generated by DALL·E

Valea Morții din Iacuția rămâne una dintre enigmele cele mai discutate ale Siberiei. Spre deosebire de omoloaga americană, aici nu există arșiță și nici deșert. În schimb, se întind taiga deasă, curge Vilyuy, iar din loc în loc apar tabere de vânători. Totuși, acest colț izolat stârnește întrebări de zeci de ani: de unde au apărut misterioasele „cazane” și de ce a ajuns zona să poarte un nume atât de sumbru?

Unde „cazanul” stă cu copaci crescând înăuntru

Relatările orale ale vânătorilor au pus bazele unor legende care, în timp, s-au îmbogățit cu detalii. Cele mai multe povești se întâlnesc într-un punct: în amonte pe Vilyuy s-ar afla niște cuve metalice uriașe, pe jumătate îngropate în pământ. Localnicii spun că „cazanele” sunt suficient de mari ca să intri în ele și chiar să le folosești drept adăpost de frig — în interior ar rămâne, se zice, temperaturi peste îngheț. Nu e greu de înțeles de ce astfel de amănunte prind rădăcini.

Cercetătorii au dat peste primele mențiuni în documente din secolul al XIX-lea. Naturalistul rus Richard Maak amintea de un „cazan uriaș” lângă afluentul Algiy timirnit. Nimeni nu i-a măsurat dimensiunile: se vedea doar marginea, dar vânătorii susțineau că înăuntru cresc copaci. Strict vorbind, asta nu e verificabil — Maak nu a ajuns acolo și s-a bazat pe relatări locale. Chiar și așa, tocmai aceste istorii au devenit scheletul legendei.

Boală, teamă și primele teorii

Potrivit tradiției, vânătorii care coborau într-unul dintre cazane se simțeau rău. Cei care intrau o dată aveau o stare de rău, iar cei care petreceau noaptea acolo de mai multe ori mureau din pricina unor boli neexplicate. Așa s-a impus numele — Елюю Чёркёчюёк, care se traduce prin „valea morții”.

Scrisoarea lui Mikhail Koretsky: cea mai detaliată relatare

Cea mai mare vâlvă a pornit de la o scrisoare semnată de Mikhail Koretsky, publicată în Trud în 1996. Koretsky a afirmat că a văzut șapte cazane în anii 1930–1940 și a notat câteva trăsături ieșite din comun:

• diametre de 6–9 metri;
• un metal diferit de cupru, pe care uneltele nu-l puteau afecta;
• o suprafață acoperită cu ceva asemănător șmirghelului;
• o vegetație „neobișnuită” în jur: brusturi uriașe, iarbă înaltă, trunchiuri foarte groase.

Koretsky și însoțitorii au intrat în cuve; după aceea, unuia dintre bărbați i-a căzut tot părul. Autorului i-au apărut răni pe cap. A mai găsit și o piatră neagră, cu formă perfectă, care tăia cu ușurință sticla.

Două lacuri rotunde și movile ciudate

După apariția scrisorii, redacția a primit numeroase istorii asemănătoare. Harta presupuselor artefacte s-a lărgit, iar odată cu ea și confuzia. În secolul XXI, entuziaștii au pornit propriile expediții. Nu au găsit cazane propriu-zise, dar au apărut mereu două indicii vizibile:

• lacuri rotunde, a căror formă sugera cratere;
• movile de pământ uniforme, parcă turnate cu o găleată uriașă.

În preajma lacurilor, acul busolei se comporta neregulat, ceea ce nu a făcut decât să întrețină intriga.

Explicațiile oamenilor de știință: gaze, permafrost și geologie

Specialiștii aduc povestea cu picioarele pe pământ. Comitetul de Stat pentru Geologia din Iacuția notează că zona e bogată în emanații de gaze. Inhalarea metanului poate provoca halucinații și o scădere bruscă a stării de bine. Cât despre lacurile circulare și movile, cei mai mulți cercetători le privesc ca efecte ale proceselor criogenice:

• movilele de ridicare se formează când apa de topire împinge în sus sedimentele afânate;
• când movila se lasă, ia naștere un lac termocarstic.

Astfel de lacuri au adesea un contur aproape perfect circular. Explicațiile acestea, deși „banale”, tind să cântărească din ce în ce mai mult acolo unde misterul a prins inițial avânt.

Dar cu „cazanele”?

Istoricii sugerează că imaginea unui vas de cupru s-ar putea trage din descoperiri timpurii de vase de bronz. Siberia a găzduit triburi legate de sciți, care aveau cazane uriașe menționate de Herodot. Poate că vânătorii de demult chiar au zărit un asemenea vas — iar acea singură vedere s-a transformat, cu timpul, în legendă.

Un loc unde miturile trăiesc mai mult decât oamenii

Povești despre „creaturi negre cu un singur ochi”, „oameni de fier”, metal misterios și iarbă stranie circulă și astăzi în discuții și articole. Pe măsură ce taigaua este studiată mai atent, răspunsurile ancorate în real apar acolo unde odinioară domina misticismul. Și totuși, Valea Morții rămâne un loc în care povestea sună uneori mai convingător decât dovezile — poate de aceea oamenii se întorc mereu la acest subiect.