Formațiunile subacvatice de la Yonaguni și podurile de vițe din Iya: locuri misterioase ale Japoniei

Generated by DALL·E

Sumo, sushi și sakura nu sunt singurele simboluri ale Japoniei.

Dincolo de cărțile poștale strălucitoare cu imagini binecunoscute, există locuri care rareori ajung în broșurile de călătorie. Unul se ascunde sub valuri, lângă mica insulă Yonaguni; altul se leagănă deasupra unei prăpăstii montane, în inima insulei Shikoku. Fiecare îi pune pe cercetători pe gânduri în felul său și lasă întrebări fără răspuns limpede.

Ce au găsit sub apă lângă Yonaguni?

Yonaguni, o insulă mică la marginea vestică a Japoniei, se află mai aproape de Taiwan decât de Tokyo, totuși a devenit cunoscută nu prin geografie, ci prin ceea ce se odihnește pe fundul mării din apropiere.

În 1986, un instructor de scufundări a observat praguri masive, platforme și unghiuri drepte sub apă. Unele porțiuni păreau modelate de mâna omului, alimentând o dispută care nu s-a stins cu adevărat.

O tabără susține că locul ar putea fi rămășițele unei structuri antice — poate chiar ale unui oraș — vechi de mii de ani. Adepții spun că disting scări, poteci și coloane printre blocuri.

Cei mai mulți specialiști înclină însă spre o origine naturală. În această zonă, astfel de formațiuni pot apărea de la sine, ca rezultat al tipului de rocă și al activității tectonice.

Nu au existat săpături oficiale, iar autoritățile japoneze nu au desemnat situl ca monument istoric. Chiar și așa, Yonaguni continuă să atragă scafandri din toată lumea, dornici să vadă enigma cu ochii lor. E greu să nu observi că tocmai incertitudinea îi sporește magnetismul.

Sus, în munți, poduri țesute din vițe vii

În centrul insulei Shikoku, ascunsă pe versanții Văii Iya, dăinuie o tradiție neobișnuită: poduri suspendate împletite din vițe sălbatice.

Cel mai cunoscut, Iya Kazurabashi, se întinde pe aproximativ 45 de metri și atârnă la circa 14 metri deasupra unui râu iute, cântărind aproape cinci tone. Odinioară, aceste treceri le ofereau localnicilor o cale de retragere rapidă în fața dușmanilor — vițele puteau fi tăiate la nevoie.

Astăzi, podul este reînnoit la fiecare trei ani, păstrând metodele generațiilor de dinainte. Călătorii încă îl traversează cu pași mici, strângând împletitura și urmărindu-și atent sprijinul pe scânduri, în timp ce râul vuiește dedesubt, iar structura se mișcă la fiecare pas. Senzația e în același timp precară și deliberată — o provocare cu aer de ritual.

În ciuda reputației sale, Kazurabashi rămâne înrădăcinat în tradițiile locului, iar alte poduri din apropiere, mai puțin mediatizate, sunt la fel de impresionante.

Diferite, și totuși asemănătoare

Formațiunea de la Yonaguni și podurile din vițe ale văii Iya par fără legătură, dar au în comun un detaliu: se află departe de traseele standard. Nu apar pe majoritatea itinerariilor de tip pachet, iar tocmai această izolare le face să se distingă.

Ambele păstrează o doză de mister: nu e limpede cine ar fi putut da formă stâncilor de sub apă, iar rămâne o enigmă de ce, în epoca modernă, oamenii încă împletesc poduri din vițe. Poate că atractivitatea stă în tensiunea dintre ceea ce face natura și ceea ce aleg oamenii să păstreze.

Inexplicabilul ne atrage

Situl de la Yonaguni continuă să alimenteze dezbateri între specialiști, menținând intriga vie. Podurile din vițe, la rândul lor, arată că practici vechi pot dăinui în secolul XXI fără materiale moderne. Poate tocmai această persistență face ca aceste locuri să fie imposibil de uitat.