Polar Owl, colonia de regim special: viața pe 4 m² și tundra ca zid

Изображение сгенерировано нейросетью Dall-e

Pe hartă, acest punct aproape se topește în tundră. În realitate, este unul dintre cele mai închise locuri din țară. Colonia de regim special Polar Owl, ascunsă dincolo de Cercul Polar, rămâne adresa finală pentru cei despre care societatea a decis că nu vor mai păși liberi niciodată.

Drumul până aici nu e pentru oricine. Două zile cu trenul, o traversare peste puternicul Ob, apoi 50 de kilometri peste permafrostul fără sfârșit, fără drumuri și fără repere — abia după aceea apare așezarea Kharp. Aproximativ 150 de locuitori. Deținuți de două ori mai mulți.

Trei zone — dar într-una nu există cale de întoarcere

Colonia e împărțită în trei părți:

• regim special — pentru condamnații pe viață;
• regim sever — pentru pedepse lungi;
• colonie-sat — condiții relativ mai blânde.

Corpul principal înseamnă patru blocuri pentru cei cu detenție pe viață. Mai multe rânduri de garduri, înaltă tensiune, camere la fiecare colț, pază cu arme automate pe întreg perimetrul. Nicio zonă moartă nu scapă privirilor care supraveghează.

O celulă în care spațiul se termină

Viața se comprimă în patru metri pătrați pentru doi. Un pat metalic, o masă, o chiuvetă, o toaletă — toate la un pas distanță. Fereastra stă dincolo de gratii. A te apropia de ea e interzis. De la distanță poți prinde doar o felie subțire de cer. Vocea ridicată e interzisă — se vorbește în șoaptă. Un detaliu grăitor: cei mai mulți deținuți au studii superioare sau profesionale. Mulți aveau slujbe obișnuite și își construiau o carieră. Dar o greșeală, sau o crimă, a șters totul.

O rutină care nu admite abateri

Timpul în colonie este organizat astfel încât deținuților să nu le rămână nici opțiuni, nici iluzii.

• 06:00 — deșteptarea.
• 06:10 — exerciții.
• 06:30 — apelul.
• 07:00 — micul dejun.

Plimbarea zilnică durează aproximativ două ore într-o curte de beton, cu o grilă în loc de tavan. Munca este permisă doar celor care au petrecut zece ani fără nicio abatere. Ceilalți citesc, scriu scrisori, tac. Trăiesc în interiorul aceleiași zile.

Cine își ispășește pedeapsa la Polar Owl

Aici ajung oameni despre care a auzit întreaga țară:

• Aleksandr Piciușkin — cunoscut drept maniacul din Bitsevo;
• Nurpașa Kulaev — singurul participant la atacul de la Beslan care a supraviețuit;
• Denis Evsiukov — fost maior care a deschis focul într-un supermarket;
• Dmitri Butorin și Oleg Belkin — lideri ai grupării criminale Orehovskaia.

Îi unește un singur lucru: pedepsele lor nu se termină niciodată.

Evadarea e imposibilă — și nu fiindcă nu poți ieși din clădire

În toată istoria coloniei nu s-a înregistrat nicio evadare. Chiar dacă cineva ar trece, prin miracol, de paznici și de garduri, l-ar aștepta altă realitate. Cincizeci de kilometri de tundră fără drumuri. Ger de –50 până la –60 °C. Obul înghețat. Un pustiu în care nu ai unde să te ascunzi și nici unde să te odihnești. Aici, natura însăși ține loc de zid.

Eliberarea condiționată: o șansă mai degrabă pe hârtie

Prin lege, după 25 de ani de detenție, deținuții pot cere o reexaminare. Doar puțini ajung cu adevărat să aibă o șansă la eliberare. Un caz este cunoscut — Anvar Masalimov. Încadrarea faptei i-a fost schimbată. Doi ani mai târziu s-a întors după gratii — pentru o nouă infracțiune.

De ce aici nu se ajunge la violență

Remarcabil, în ultimul deceniu colonia nu a consemnat nici măcar o bătaie sau un atac. Deținuții înțeleg că nu au nimic de împărțit; niciun conflict nu le poate schimba situația. Când viața se închide într-o buclă și speranța nu există nici măcar teoretic, agresivitatea își pierde sensul.

Un punct în care timpul se oprește

Polar Owl nu e doar o închisoare. E locul în care viața se reduce la patru pereți, iar viitorul se risipește. Dincolo se întinde tundra rece și nesfârșită. Înăuntru — un gol pe care nimic nu-l poate umple. Pentru cei care ajung aici, drumul nu mai are alt capăt.