15:10 13-12-2025

Chara, între Udokan și Kodar: valea aspră din Transbaikalia

Generated by DALL·E

Descoperă Bazinul Chara din Transbaikalia: Udokan, Kodar, Nisipurile Chara, BAM, Chara Veche și Chara Nouă. Ghid cu peisaje, istorie și rute de drumeție.

O vale în care natura și istoria par să țină același pas. Numele Chara are mai multe interpretări, iar fiecare, în felul ei, prinde tonul locului — frumos, aspru, uneori neliniștitor. La marginea nordică a Transbaikalia se află Bazinul Chara, întins între masivele Udokan și Kodar. Aici Magistrala Baikal–Amur traversează cursurile superioare ale râului Chara, unul dintre cei mai mari afluenți ai Olyokmei.

Pământul acesta iese de mult în evidență pe hartă. Adăpostește priveliști montane rare, urme ale unui trecut dur și două așezări cu același nume — Chara Veche și Chara Nouă.

Udokan și Kodar: două lanțuri, două temperamente

Ambele masive țin de Podișul Stanovoi, dar mai diferite cu greu pot fi. Udokan seamănă cu o ladă uriașă, plată, plină de minereuri și minerale. Drumurile îl străbat, iar bogățiile lui atrag muncitori din toate colțurile țării. Kodar este invers: o izbucnire înghețată de stâncă, abruptă și sfâșiată, cu pereți verticali și fără poale. Turiștii îi spun adesea Alpii din Cita, uneori chiar Himalaya siberiană — pantele sunt neiertătoare când mușcă vânturile înghețate.

Poarta principală către această lume este valea Sakukanului Mijlociu, unde, la sfârșitul anilor 1940, deținuții din Borlag au forțat o șosea pentru a scoate minereu de uraniu. Astăzi, de aici pornesc drumețiile, iar Nisipurile Chara par rădăcinile văii.

De ce există două Chara

Mai întâi a fost Chara Veche. În 1932 era un punct de comerț al populației evenki, care mai târziu a crescut într-un centru de district. S-a construit și un aeroport pentru legătura cu lumea — funcționează și astăzi. Când a venit vremea ridicării unei stații pentru BAM, locul mai potrivit s-a nimerit pe malul opus. Câțiva kilometri mai încolo a apărut Chara Nouă și a devenit repede nucleul economic.

Ambele așezări au pierdut din populație, dar diferența rămâne: Chara Nouă e de trei ori mai mare. Între ele circulă autobuze PAZ la fiecare două ore, iar un taxi costă cam cât într-un oraș mare. După măsura locului, aproape că e un dar.

Chara Veche: o urmă de Mongolia în Transbaikalia

Însorită și nisipoasă, cu case înalte din lemn și garduri largi — așa e Chara Veche. Străzile curg într-un ritm rural, domol, iar gospodăriile amintesc de micile centre de district din Mongolia: linii simple, curți largi, aer deschis din belșug.

Clădirile mai vechi sugerează că așezarea exista cu mult înainte de BAM. Se întinde pe vreo trei kilometri de-a lungul șoselei — de la aerogară până la ramificația spre Kodar. Lângă un lac mic se află cătunul Liabici, un loc liniștit, care pare marginea lumii, unde câinii întâmpină lătrând fiecare străin. Satul are ceva din comunitățile pescărești nordice — case modeste, fum subțire la coșuri, apă la tot pasul.

Turbăriile din Chara: taiga fără capăt

Fundul Bazinului Chara e o succesiune de turbării și lacuri. Relieful acesta dă tonul întregii regiuni: ud, greu de străbătut și, ciudat, cuceritor. De aici începe drumul spre Kodar — către vârfuri încercate doar de drumeți experimentați. Chiar și cei care rămân în vale simt o energie aparte. Aici natura nu te lasă să uiți cât de fragil este omul.

Chara Nouă: un nod pe o hartă imensă

Chara Nouă a fost înființată pentru BAM și multă vreme a rămas cea mai populată așezare a districtului. Aici funcționează depouri, servicii, magazine; trec geologi, constructori, călători și muncitori sezonieri. Birourile districtului au rămas în Chara Veche până de curând, dar se mută treptat, iar deja se vede care loc va trage înainte.

Un loc la care oamenii revin

Chara nu îi ademenește pe cei care caută confort. Aici vii cu un rost — să te pui la încercare, să cuprinzi peisaje neobișnuite, să urmezi poteci pe care suflarea taigalei se simte aproape. Localnicii rămân din motive greu de pus în cifre: obișnuință, o legătură lăuntrică cu pământul, un sentiment de acasă care pare să se nască doar în locuri atât de îndepărtate.