06:02 10-12-2025
Împământarea locuinței: de ce triunghiul e soluția sigură
Generated by DALL·E
Află cum funcționează un sistem de împământare pentru locuință: de ce un țăruș nu ajunge, când alegi triunghiul, ce prevăd PUE și ce materiale folosești.
Împământarea locuinței nu e o bifă pe listă; ea împiedică un defect să transforme o carcasă metalică într-un risc de electrocutare. Iată cum funcționează o buclă de împământare, de ce un singur țăruș rareori este suficient, ce prevăd regulile și de ce configurația în triunghi ajunge, de multe ori, alegerea practică.
De ce contează un sistem de împământare
Dacă izolarea unui aparat cedează, tensiunea poate ajunge pe carcasă. La atingere, corpul uman poate deveni traseul curentului. Cu o buclă de împământare corect realizată, curentul de defect merge pe calea cu cea mai mică rezistență—spre pământ, nu prin om. Ca totul să funcționeze cum trebuie, rezistența prizei de pământ trebuie să fie scăzută. În locuințe se recomandă cel mult 30 ohmi; ideal, în jur de 8–10 ohmi.
De ce nu ajunge un singur țăruș în sol
Un electrod vertical, luat singur, oferă rareori rezistența cerută. Un sol dens sau uscat înrăutățește contactul electric. Rezistența se măsoară cu instrumente specializate, însă testarea nu se face întotdeauna. În practică, unii verifică empiric: conectează un bec cu incandescență între fază și bucla de împământare; dacă luminează puternic, consideră contactul acceptabil. Nu e rafinat, dar reflectă realitatea din teren.
Ce prevăd regulile
Capitolul 1.7 din PUE stabilește cerințele pentru împământare. Normele nu impun o formă triunghiulară, însă recomandă folosirea unor structuri metalice îngropate în sol. Conductele metalice din rețelele de apă, canalizare sau gaze nu pot fi folosite, deoarece adaugă riscuri nedorite—o precauție firească.
De ce triunghiul câștigă des
Electrozii pot fi așezați în linie sau în alte configurații. În construcțiile private, însă, triunghiul iese des în față din motive simple:
- se poziționează ușor pe un teren;
- distanțarea egală dintre electrozi e mai simplu de respectat;
- forma este stabilă și favorizează o dispersie uniformă a curentului.
De regulă, latura triunghiului este egală cu lungimea electrodului. Standardele cer o distanță de aproximativ 2,2 ori lungimea barei; dacă sunt puși mai aproape, performanța scade. Nu e de mirare că soluția aceasta a prins în practică.
Cum se aleg materialele
Se folosesc frecvent fier-beton sau cornier cu diametru de aproximativ 16 mm. Cornierul se bate mai ușor, însă fier-betonul și oțelul neprotejat ruginesc, de regulă, repede. Conform GOST, sunt recomandate bare galvanizate sau placate cu cupru. Pe piață există kituri gata făcute—câteva tronsoane galvanizate de aproximativ 1,5 metri care se conectează între ele pentru a atinge adâncimea și rezistența dorite.
Solul decide eficiența
Eficiența buclei depinde mai puțin de lungimea electrozilor și mult mai mult de umiditatea solului. În pământ umed, rezistența scade; în condiții uscate, e nevoie de un sistem mai lung sau mai ramificat. Țărușii se leagă între ei cu o platbandă metalică, formând o structură unitară care preia curentul de defect și menține în siguranță rețeaua electrică a locuinței.
Bucla triunghiulară de împământare s-a impus nu pentru că așa cere o regulă, ci pentru că este practică. Se montează fără complicații, oferă rezultate previzibile și ajută la atingerea rezistenței țintă chiar și în soluri dificile. Cu materiale de calitate, sistemul ține mai mult și își face constant treaba de protecție.