13:20 30-11-2025

Ghid sincer pentru alegerea vinului: etichetă și falsuri

© Ratnikov S.S.

Află cum să alegi vinul potrivit și să eviți contrafacerile: ce spun etichetele, ce riscuri are mențiunea material vinicol și cum contează depozitarea.

Piața vinului se schimbă, iar odată cu ea și regulile după care alegem o sticlă. Cumpărătorii pun tot mai multe întrebări despre calitate și onestitatea producătorilor. Pe măsură ce cererea și prețurile urcă, rafturile se umplu de etichete cu aer respectabil, dar care trezesc suspicii. Publicul devine mai atent, iar asta e o veste bună.

Mai jos, un ghid limpede al semnelor care ajută să decizi ce vinuri merită încredere — și care e mai bine să rămână pe raft.

Contrafacerile: mai există?

Da, deși sunt mai rare decât acum un deceniu. Riscul crește acolo unde alcoolul se cumpără pe sub mână: din portbagaj, în garaje, în mici magazine private sau în stațiuni, unde se vinde drept vin „de casă”. Falsurile apar cel mai des în magazine mici din orașe și sate, unde băuturile ieftine sunt cosmetizate să imite branduri cunoscute. Vinurile autentice din zona de buget ajung rar pe acolo — cererea e prea slabă.

Chiar și în marile supermarketuri poate ajunge vin din zona gri. Actele, etichetele și EGAIS pot fi în regulă, dar originea rămâne neclară. Se întâmplă mai ales la sticlele importate, în special cele vândute ca georgiene. Reprezentanți ai industriei observă că o parte semnificativă din vinul promovat drept georgian nici nu e produs în Georgia: este îmbuteliat în altă parte și vândut sub un nume familiar.

Pe etichetă scrie „material vinicol”: e fals?

Nu. Sintagma „material vinicol” înseamnă că producătorul a cumpărat vin gata făcut din altă sursă, l-a îmbuteliat sub propria marcă și l-a trimis pe piață. Este legal, însă rareori e un semn de calitate înaltă. Astfel de vinuri au rar profunzime, fiindcă producătorul nu controlează procesul de la strugure la sticlă și, în esență, doar pune eticheta.

„Material vinicol sec” nu înseamnă vin din pulbere — e un mit încăpățânat. Totuși, dacă pe sticlă apare mențiunea despre material vinicol, merită coborâte așteptările: vinurile bune aproape niciodată nu sunt etichetate astfel.

Ce n-ar trebui să apară pe etichetă?

Unele formulări ar trebui să aprindă imediat becul roșu. Cel mai neliniștitor indiciu este promisiunea că vinul e făcut din soiuri „alese”. Dacă nu sunt numite soiurile concrete, cel mai probabil nici producătorul nu știe exact ce a ajuns în sticlă. Un asemenea limbaj ascunde adesea materie primă ieftină, de masă, cu origine incertă.

Reguli simple pentru a alege vinul

Pentru o sticlă decentă ajung câteva verificări rapide.

Alege soiul în funcție de moment. Vinurile roșii condimentate, precum Syrah, nu se potrivesc cu gustări lejere, iar un Grüner Veltliner crocant se pierde lângă preparate bogate și grase. Principiul e simplu:

Evaluează sticla. Capacele cu filet indică de obicei vinuri tinere, fără pretenții de învechire. Un dop de plută trimite la alt nivel de păstrare și de producție.

Urmărește condițiile din magazin

Temperatura și lumina sunt cruciale. Vinul ținut la cald sau în soare direct își pierde gustul. Nu e rar să vezi două sticle identice diferind la culoare doar pentru că una a stat lângă fereastră.

Caută o listă onestă a conținutului

O indicare clară a soiurilor de struguri arată transparență și atenție. Formulările vagi sunt motiv să lași sticla la loc. Alegerea vinului ține mai puțin de complicații și mai mult de atenție: citește eticheta, gândește-te la condițiile de depozitare și potrivește stilul cu ocazia. Contrafacerile mai apar, dar sunt tot mai ușor de depistat — producătorii nesiguri lasă pe etichetă mai multe indicii decât ar dori.

O alegere conștientă e cel mai sigur drum să eviți dezamăgirea și să te bucuri cu adevărat de pahar.