18:31 24-11-2025

Yarlung Tsangpo: cel mai adânc canion al Pământului

Изображение сгенерировано нейросетью Dall-e

Descoperă canionul Yarlung Tsangpo, cel mai adânc de pe Pământ: cum râul Brahmaputra a străpuns Himalaya în Tibet, între cascade sacre și dezbateri geologice.

Secole la rând, tibetanii au privit cu reținere ideea de a lăsa străinii să pătrundă într-una dintre cele mai izolate văi ale lumii. Aici, între cele mai înalte lanțuri muntoase de pe planetă, un râu supranumit mai târziu Everestul râurilor și-a croit drum prin Himalaya și a sculptat o tăietură de piatră uriașă: canionul Yarlung Tsangpo.

Accesul rămâne restrâns și astăzi, dar un lucru e limpede: acesta este cel mai adânc canion terestru de pe Pământ, ascuns la marginea Podișului Tibetan. Cu greu poți să nu percepi râul drept protagonistul tăcut al locului.

Râul sacru al Văii Superioare

Numele Yarlung Tsangpo poate suna neobișnuit, dar sensurile lui spun mult: Râul Curat al Văii Superioare sau Râul care curge din cer. Este cursul superior al Brahmaputrei, unul dintre marile fluvii ale Asiei de Sud. Se naște la aproape cinci mii de metri altitudine, acolo unde două pâraie înghețate se unesc într-o singură apă. De acolo, curge pe flancul nordic al Himalayei, adunând topitură glaciară, ploi de vară și pulbere fină de rocă — un abraziv natural care va conta mai târziu.

Confruntarea cu munții

Pentru multă vreme, Brahmaputra curge paralel cu Himalaya până când întâlnește un zid care se ridică până la șapte mii de metri. Alegerea e radicală: ocoli sau străpunge. Râul alege a doua variantă. Ca un berbec de asalt, lovește masivul, deschizând porți înguste acolo unde prinde contur canionul-record. Aici apa face o cotitură bruscă în jurul lui Namcha Barwa — cotul cunoscut drept Marea Curbă a Yarlung Tsangpo.

Un canion mai adânc decât oricare altul

Canionul se întinde pe mai bine de 500 de kilometri. Pe alocuri, pereții se ridică la aproape șase kilometri deasupra râului. Adâncimea medie e mai mică, dar scara rămâne greu de cuprins.

Altitudinea fundului canionului variază de la aproximativ 2.900 la 600 de metri, iar pe unele porțiuni râul cade într-o cascadă năvalnică. Nu e de mirare că kaiaciștii care au primit primele permise în anii 1990 s-au întors zdruncinați. Prima expediție în care toți membrii au revenit în viață a fost în 2002.

De ce râul a învins munții

Oamenii de știință indică mai multe motive pentru succesul Brahmaputrei.

• În primul rând, râul poartă un volum uriaș de apă — chiar aproape de izvoare.
• În al doilea rând, de-a lungul a milioane de ani a transportat nisip și praf de rocă ce au șlefuit fundamentul de piatră ca un șmirghel.
• În al treilea rând, clima și-a spus cuvântul: apa s-a infiltrat în crăpături, a înghețat și a fisurat stânca.

Mai presus de toate, procesul a mers fără grabă. Pe măsură ce Himalaya se ridica, râul a continuat să taie, refuzând să lase rocile noi să-i închidă traseul.

Un ținut păzit cu strășnicie

Localnicii au privit locul ca fiind sacru — mai ales două căderi de apă, Rainbow (21 m) și Hidden Falls (30 m). Le-au ținut cât au putut de departe de priviri, și nu fără motiv: un teren atât de inaccesibil atrage, inevitabil, atenție intensă. Astăzi, China ia în calcul zona canionului pentru un proiect hidroenergetic de mari dimensiuni. Relatările spun că au început deja lucrări pregătitoare. Cum va evolua povestea rămâne o întrebare pentru viitor.

Canion sau defileu: care e diferența

Geologii dezbat tema de ani întregi.

O definiție spune că un canion este o vale ocupată aproape în întregime de un râu; un defileu e mai larg, lăsând loc pentru râu, un drum, poate chiar un sat. O altă definiție pune accent pe pereți: laturile unui canion ar trebui să fie aproape verticale. După acest criteriu, Marele Canion își păstrează coroana. La capitolul adâncime pură, însă, Yarlung Tsangpo îl surclasează.

Râul de unde începe totul

Sus, în Tibet, Yarlung Tsangpo pornește ca o mică limbă de gheață. Până ajunge Brahmaputra, a săpat o trecere mai adâncă decât orice altă vale de pe Pământ. Pentru comunitățile locale, râul pare să sugereze de multă vreme că și cele mai dure bariere cedează în fața perseverenței — și că acolo unde apare o fisură, viața găsește în cele din urmă o cale.